TOTUL PENTRU FRONT, TOTUL PENTRU VICTORIE?

Pe vechiul și arhicunoscutul principiu, totul pentru front, totul pentru victorie, America și vasalii ei au băgat ca în spital, de toate, în Ucraina lui Zelenski. Au băgat fără număr, bani, arme, logistică, și tot ce mai era nevoie ca ăia să le-o tragă rușilor în numele lor. Cum viețile ucrainenilor nu contau, și-au imaginat că livrările către Kiev sunt un fel de contribuție echitabilă la războiul lor cu Rusia. Un fel de noi venim cu fierul, iar voi, cu sângele. Că n-are importanță că acolo moare câte un ucrainian pe minut dacă la 10 minute moare și-un rus. După o vreme însă, pe măsură ce-au ajuns la fundul sacului au devenit nervoși. Și pentru orgoliile și mai ales pentru popoarele lor din ce în ce mai nemulțumite, doreau cu ardoare o victorie. Una pe care Ucraina să le-o livreze în contul asistenței lor „generoase”. Victorie care bineînțeles ca n-a mai venit. Deci rățoiala lui Zelenschi din preziua Summitului de la Vilnius n-a fost una gratuită. Măscăriciul planetar știa deja ce urmează, iar reacția lui a fost una disperată, viscerală. O reacție care i-a iritat și mai mult pe stăpânii lui din NATO. Care nu doar că l-au tratat cum aveau de gând dar i-au mai dat și peste bot prin vocea ministrului britanic al apărării. Pe scurt, NATO s-a săturat să aștepte „rezultate” de la cel care oferind carnea de tun în schimbul armamentului occidental, trebuia dacă nu să-i bată pe ruși, să-i împingă măcar câțiva kilometri înapoi și să pună mâna pe nenorocita aia de centrală nucleară. Ar fi fost o minimă victorie, care amplificată de o presă isterică ar fi dat NATO un pretext triumfalist pentru reuniunea de la Vilnius. Ori cum măscăriciul n-a performat, trebuia pus cu fața la colț în văzul întregii lumi. Și nu doar că n-a performat și livrat, ci fără să vrea, a pus NATO în fața unei înfrângeri umilitoare. Una pe cale să se transforme într-o catastrofă de neimaginat pentru America și vasalii ei care se cam află acum în postura „împăratului gol”. O chestie care nu dă deloc bine și care ar putea determina tot mai multe „dezertări” ale „prietenilor”. Care să se adune acum în spatele celuilalt mare pol de putere. De ce? Simplu! Pentru că în contraofensiva asta, NATO e de fapt cea care a luat și ia în continuare bătaie. Acolo, cu excepția morților care-s ucrainieni, totul, de la planificare strategică, informații militare, logistică, înzestrare și instrucție sunt ale NATO. Și cum am mai spus așa ceva e de neacceptat pentru stăpânii lumii! Iar Zelenski ar cam trebui să se gândească foarte serios la viitorul lui pentru că după ce și-a făcut datoria, poate foarte bine să și moară. De cinismul occidental și indiferența lui totală față de viețile a zeci de mii de ucrainieni nu mai vorbesc. Viața oamenilor ălora n-a contat niciodată pentru ei. Ca să revin la Vilnius, chiar dacă i s-a promis o simplificare a procedurilor de aderare, Ucraina a fost trasă pe linie moartă pe termen nelimitat, „interesul” alianței orientându-se acum spre China. Care n-are nici o treabă cu Atlanticul de Nord din titulatura NATO. Singurul succes de la Vilnius l-a reprezentat deblocarea aderării Suediei la alianță! În rest, toate încordările de mușchi cu întărirea flancurilor și dizlocarea de zeci și sute de mii de militari în partea asta de lume, denotă mai degrabă slăbiciune și derută decât forță și determinare cum ar vrea ei să pară. Cât despre Rusia, ea își vede în continuare de treabă și merge înainte. Și-o va ține tot așa până va obține tot ce dorește, fără să fie vreun moment intimidată de vitejii ăia adunați la Vilnius.